Dare To Dream Of The Highest Peaks!
miercuri, 24 aprilie 2019
Primul meu video pe youtube!!
Nu am o camera GoPro, asa ca am folosit un telefon LG K10. Not the best alternative ever...vom remedia aceasta problema in curand...
joi, 18 aprilie 2019
De ce trail running?
In aprilie 2016 m-am apucat de alergat. Aveam 120 de kile si o plasa de pastile de luat. 3 ani mai tarziu, am 86 de kile si doar 1 pastila pe zi.
Deseori sunt intrebat de ce alerg. Mai ales de ce alerg pe munte si prin paduri cat de des pot.
Filmuletul de mai jos cred ca da raspunsul:
miercuri, 17 aprilie 2019
Urme Pe Play 2019
In peisajul tot mai aglomerat al alergarii montane din Romania e greu ca un concurs sa isi faca loc in calendarul miilor de entuziasti, mai ales ca oferta anului 2019 se anunta bogata.
Cateva date despre Urme pe Play 2019: se tine la Rasinari, judetul Sibiu, are doua trasee, unul de cros, 14 km, si unul de cursa lunga, 25 km; teoretic peste 600 de alergatori la start.
Cum la editia intai nu am participat, avand alte planuri, anul acesta nu am ratat editia a doua, atras de taxa modica si de posibilitatea de a revedea locuri dragi mie din studentie.
Odata ajuns in urbea de pe Cibin am ridicat "kitul" - numarul de concurs si doua agrafe!! - de la un magazin cu profil sportiv si apoi cu ajutorul a doua autobuze am ajuns in Rasinari, cazat fiind la o pensiune. Plimbareala cat cuprinde pe strazile acestui sat de munte, care inca nu si-a pierdut in intregime farmecul si care a dat Romaniei mari personalitati.
Dupa portia de paste si partida de radiosant cu ceilalti locatari, si ei tot alergatori, m-am tras la somn. Pe la 5 ma trezeste rapaitul ploii. Prognoza suta la suta confirmata, si ploua in continuare.
Trezirea e la relanti. Ma echipez cu calm. Am tot ce imi trebuie, poate chiar prea mult. Obligatoriu pantofii de trail Hoka, gecutza de vant si manusi, plus betzele noi noutze.In spate rucsacelul de hidratare, unde am aruncat si 5 plicuri de miere. La brau o borseta cu bidon, nu ni se va oferi apa in pahar, practica care se pare ca va deveni obligatorie cam la toate evenimentele sportive in viitorul apropiat, mai ales ca paharele de plastic vor disparea. Plec spre start, se va pleca din fata impozantului Camin Cultural.
Suntem cateva sute la start, dar nu peste 600 cum se anuntase. Clar ca o parte nu au mai venit, speriati de vremea rea. Ploua si e frig, iar muntii nu se vad, caci ceata a coborat jos de tot.Nu cunosc pe nimeni, in afara de vremelnici colegi de pensiune...ma trag intr-o parte, singur cu gandurile mele.
Si totusi nu simtim nimic din cele 5 grade, adrenalina e in floare...5,4,3,2,1....se pleaca ca la Rovine...ma las depasit si alerg cu calm, stiind ca pe o parte ii voi prinde, iar pe ceilalti nu...fiecare cu cursa si ritmul lui! Plus ca ulitele pietruite cu bolovani de rau invita la o entorsa...
Ulitele satului se termina si incepem fara nicio tranzitie sa urcam pe o poteca inierbata. Parasim lumea moderna si suntem parca supti intr-o alta lume, mai salbatica, mai atavica, unde invatam sa ne ascultam fiecare bataie a inimii, ascultam fiece respiratie...unde totul parca e mai clar, mai limpede, fara prefacatorii. Stam de vorba cateva ore cu noi insine, ne despicam in patru, in doisprezece, in saizeci si patru. Ne ridicam cateva ore la propriu si la figurat deasupra nimicniciei zilnice si ne luam adio temporar de la orice problema.
Poteca urca voiniceste prin paduri si peste pajisti, marginita din loc in loc de salase varatice unde inca nu au urcat oierii cu turmele. Batzaluiesc la greu, menajandu-mi picioarele si mai ales stangul, care mi-a dat destule batai de cap in acest inceput de an.
Deodata pe nesimtite am urcat pe o creasta impadurita. Sunt singur de ceva vreme si alerg pe o poteca ca printr-un tunel prin padurea de conifere. Apoi ies la larg si prind un grup mic de colegi alergatori. Este ceata si ploua zdravan. Si totusi din cand in cand vantul sfasie valurile albe si vedem departarile, mai ales spre Prejba si Oncesti; peste tot strajuiesc salase si stane asteptand vara sa urce turmele.
Dar nu e timp de contemplare poetica. A inceput o coborare dura si rapida. Pierdem rapid altitudine, alergand prin palcuri de fagi si mesteceni. In departare auzim talangi si in curand ajungem la km 13,1, punct de alimentare si eliminare, limita de timp 2h si 30 min. Nu zabovesc; mi-am propus autonomie in aceasta cursa. Beau un Cola si o iau din loc, rucsacelul de hidratare e inca plin. La nici 100 m incepem iar sa urcam. Si urcam si urcam pana spre 1100 m altitudine.
Pantele plin de noroi sunt neiertatoare si multi cad. Clar nu alergam, ci mergem. Din cand in cand ma hidratez. Am si niste plicuri cu miere. Taman buna sa completez rezervele de glicogen. Ceata face orientarea destul de dificila, dar marcajul este excelent.
Dupa 4 ore de la start ajung in sfarsit la casuta lui Mos Ion, o stana functionala, ultimul punct de hidratare si alimentare. O Cola si o portocala si dau bice. Off, greu au trecut kilometrii...dar ce frumos a fost...alergatul pe creste unde inca vezi zapada este o experienta deosebita:).
Este insa doar o iluzie ca partea hardcore a trecut. Sunt la km 20 si traseul se pravale spre Rasinari; in 5 km se va cobori peste 600 metri diferenta de nivel. Pe moment nu resimt nimic, dar nota de plata va veni, o presimt,sub forma unei febre musculare zdravene.
Sunt iarasi singur si cobor in viteza, dar cu calm, hotarat sa nu imi mai intind vreun muschi. Peisajul este absolut superb. A iesit si soarele si a stat ploaia. Daar...de atata hotarare si admiratie, chiar spre intrarea in sat, reusesc sa dau un buf cu posteriorul de pamant. Se putea sa nu "gust" si eu o portie de noroi...?!?😃
Alerg pe ulitele pietruite si in sfarsit trec pe sub poarta de start/finish dupa 4 ore si jumatate.
Imi primesc si medalia, pe langa aplauze si felicitari - o premiera pentru mine!!:). Medalia este deosebita...un traforaj si o sfoara! E o moda de ceva vreme la curse, nu se mai dau medalii de metal decat rareori. Frica de traznet, probabil...sau vreun trend eco...in fine! Merg intins la masa, servesc cate ceva, apoi fuga la pensiune si apoi la Sibiu, sa prind un autocar spre casa.
A fost o cursa grea si frumoasa si care, mai mult ca sigur, la anul va promova in randul curselor de la noi care ofera si proba de maraton montan.
Pana atunci, sanatate sa fie, sa venim iar sa facem...Urme pe Play!
https://www.sports-tracker.com/workout/carminaradudiaconu/5cb245aab99d967e872ef1b3
Echipament folosit:
- ceas gps Garmin Forerunner 25
- pantofi trail Hoka OneOne Mafate Speed 2
- tricou cu maneca lunga Gravity Ciucas X3 si tricou cu maneca scurta Gravity Maraton Apuseni
- sapca Kalenji
- betze Kalenji
- borseta Kalenji
- rucsac hidratare Kring
- sistem hidratare si bidon Isostar
- jambiere compresive Fuby
- geaca vant si sosete trail no name(luate de la Sportissimo)
PS Satul Rasinari...mirifice locuri!
Cateva date despre Urme pe Play 2019: se tine la Rasinari, judetul Sibiu, are doua trasee, unul de cros, 14 km, si unul de cursa lunga, 25 km; teoretic peste 600 de alergatori la start.
Cum la editia intai nu am participat, avand alte planuri, anul acesta nu am ratat editia a doua, atras de taxa modica si de posibilitatea de a revedea locuri dragi mie din studentie.
Odata ajuns in urbea de pe Cibin am ridicat "kitul" - numarul de concurs si doua agrafe!! - de la un magazin cu profil sportiv si apoi cu ajutorul a doua autobuze am ajuns in Rasinari, cazat fiind la o pensiune. Plimbareala cat cuprinde pe strazile acestui sat de munte, care inca nu si-a pierdut in intregime farmecul si care a dat Romaniei mari personalitati.
Dupa portia de paste si partida de radiosant cu ceilalti locatari, si ei tot alergatori, m-am tras la somn. Pe la 5 ma trezeste rapaitul ploii. Prognoza suta la suta confirmata, si ploua in continuare.
Trezirea e la relanti. Ma echipez cu calm. Am tot ce imi trebuie, poate chiar prea mult. Obligatoriu pantofii de trail Hoka, gecutza de vant si manusi, plus betzele noi noutze.In spate rucsacelul de hidratare, unde am aruncat si 5 plicuri de miere. La brau o borseta cu bidon, nu ni se va oferi apa in pahar, practica care se pare ca va deveni obligatorie cam la toate evenimentele sportive in viitorul apropiat, mai ales ca paharele de plastic vor disparea. Plec spre start, se va pleca din fata impozantului Camin Cultural.
Suntem cateva sute la start, dar nu peste 600 cum se anuntase. Clar ca o parte nu au mai venit, speriati de vremea rea. Ploua si e frig, iar muntii nu se vad, caci ceata a coborat jos de tot.Nu cunosc pe nimeni, in afara de vremelnici colegi de pensiune...ma trag intr-o parte, singur cu gandurile mele.
Si totusi nu simtim nimic din cele 5 grade, adrenalina e in floare...5,4,3,2,1....se pleaca ca la Rovine...ma las depasit si alerg cu calm, stiind ca pe o parte ii voi prinde, iar pe ceilalti nu...fiecare cu cursa si ritmul lui! Plus ca ulitele pietruite cu bolovani de rau invita la o entorsa...
Ulitele satului se termina si incepem fara nicio tranzitie sa urcam pe o poteca inierbata. Parasim lumea moderna si suntem parca supti intr-o alta lume, mai salbatica, mai atavica, unde invatam sa ne ascultam fiecare bataie a inimii, ascultam fiece respiratie...unde totul parca e mai clar, mai limpede, fara prefacatorii. Stam de vorba cateva ore cu noi insine, ne despicam in patru, in doisprezece, in saizeci si patru. Ne ridicam cateva ore la propriu si la figurat deasupra nimicniciei zilnice si ne luam adio temporar de la orice problema.
Poteca urca voiniceste prin paduri si peste pajisti, marginita din loc in loc de salase varatice unde inca nu au urcat oierii cu turmele. Batzaluiesc la greu, menajandu-mi picioarele si mai ales stangul, care mi-a dat destule batai de cap in acest inceput de an.
Deodata pe nesimtite am urcat pe o creasta impadurita. Sunt singur de ceva vreme si alerg pe o poteca ca printr-un tunel prin padurea de conifere. Apoi ies la larg si prind un grup mic de colegi alergatori. Este ceata si ploua zdravan. Si totusi din cand in cand vantul sfasie valurile albe si vedem departarile, mai ales spre Prejba si Oncesti; peste tot strajuiesc salase si stane asteptand vara sa urce turmele.
Dar nu e timp de contemplare poetica. A inceput o coborare dura si rapida. Pierdem rapid altitudine, alergand prin palcuri de fagi si mesteceni. In departare auzim talangi si in curand ajungem la km 13,1, punct de alimentare si eliminare, limita de timp 2h si 30 min. Nu zabovesc; mi-am propus autonomie in aceasta cursa. Beau un Cola si o iau din loc, rucsacelul de hidratare e inca plin. La nici 100 m incepem iar sa urcam. Si urcam si urcam pana spre 1100 m altitudine.
Pantele plin de noroi sunt neiertatoare si multi cad. Clar nu alergam, ci mergem. Din cand in cand ma hidratez. Am si niste plicuri cu miere. Taman buna sa completez rezervele de glicogen. Ceata face orientarea destul de dificila, dar marcajul este excelent.
Dupa 4 ore de la start ajung in sfarsit la casuta lui Mos Ion, o stana functionala, ultimul punct de hidratare si alimentare. O Cola si o portocala si dau bice. Off, greu au trecut kilometrii...dar ce frumos a fost...alergatul pe creste unde inca vezi zapada este o experienta deosebita:).
Este insa doar o iluzie ca partea hardcore a trecut. Sunt la km 20 si traseul se pravale spre Rasinari; in 5 km se va cobori peste 600 metri diferenta de nivel. Pe moment nu resimt nimic, dar nota de plata va veni, o presimt,sub forma unei febre musculare zdravene.
Sunt iarasi singur si cobor in viteza, dar cu calm, hotarat sa nu imi mai intind vreun muschi. Peisajul este absolut superb. A iesit si soarele si a stat ploaia. Daar...de atata hotarare si admiratie, chiar spre intrarea in sat, reusesc sa dau un buf cu posteriorul de pamant. Se putea sa nu "gust" si eu o portie de noroi...?!?😃
Alerg pe ulitele pietruite si in sfarsit trec pe sub poarta de start/finish dupa 4 ore si jumatate.
Imi primesc si medalia, pe langa aplauze si felicitari - o premiera pentru mine!!:). Medalia este deosebita...un traforaj si o sfoara! E o moda de ceva vreme la curse, nu se mai dau medalii de metal decat rareori. Frica de traznet, probabil...sau vreun trend eco...in fine! Merg intins la masa, servesc cate ceva, apoi fuga la pensiune si apoi la Sibiu, sa prind un autocar spre casa.
A fost o cursa grea si frumoasa si care, mai mult ca sigur, la anul va promova in randul curselor de la noi care ofera si proba de maraton montan.
Pana atunci, sanatate sa fie, sa venim iar sa facem...Urme pe Play!
https://www.sports-tracker.com/workout/carminaradudiaconu/5cb245aab99d967e872ef1b3
Echipament folosit:
- ceas gps Garmin Forerunner 25
- pantofi trail Hoka OneOne Mafate Speed 2
- tricou cu maneca lunga Gravity Ciucas X3 si tricou cu maneca scurta Gravity Maraton Apuseni
- sapca Kalenji
- betze Kalenji
- borseta Kalenji
- rucsac hidratare Kring
- sistem hidratare si bidon Isostar
- jambiere compresive Fuby
- geaca vant si sosete trail no name(luate de la Sportissimo)
PS Satul Rasinari...mirifice locuri!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)