Crosul de 11 km si 800 metri diferenta de nivel nu e nici el de lepadat, dar nu impresioneaza ca probele lungi, clar!
Alaturi de fratele meu, debutant la montane, m-am inscris la semimaraton. Taxa relativ modica. Locatia: cabana Voina, la 22 km de Campulung. Pe harta pare simplu. Dar aparentele inseala mereu.
Dupa un drum de dis de dimineata fara incidente la 6.30 suntem la cabana. Maratonistii deja sunt in fibrilatii; printre ei si amicul Cristian, aka Micutzu, proaspat finisher UTMB'CCC. Ne salutam si ii uram bafta...maratonul de la Iezer este de departe cel mai dur maraton montan din Romania prin prisma celor 3200 metri diferenta de nivel; asta explica partial si numarul mic de competitori, vreo 45. Se pleaca in tromba...ziua e scurta si avem treaba!
Dupa plecarea de la 7 a maratonistilor ne luam si noi kiturile; nesteptat de generoase pentru un eveniment de mai mica anvergura, concurat fiind de alte evenimente mai mainstream organizate in aceeasi zi.
Ne echipam plini de verva, schimband mici intepaturi fratesti. Nu recunosc pe nimeni la start, cu exceptia lui Marius Popescu aka Carpe Diem. Organizatorul principal, dl Toni Olaru, sufletul acestui eveniment, ca si a altor evenimente din materia motocros si enduro, ne tine o mica sedinta tehnica. Traseul de 24 km si 1700 m diferenta de nivel - cel mai brutal semimaraton montan din Romania de departe, doar traseul Buta de la RSR fiind pe aproape ca si lungime si elevatie - este in fapt o bucla ce va urca, va atinge creasta masivului Iezer Papusa, ca apoi sa coboare accentuat in valea raului Targului, avand doar doua punte de control/hidratare/revitalizare, neexistand suficienti voluntari si membri salvamont pentru 3 puncte.
Apoi incepe numaratoarea inversa, cu voci cam tremurande...sunt 7 grade, dar mai degraba ne e teama de cele 1700 metri de urcat si coborat...nu mai e timp de ganduri, am plecat!!
Ii zic fratelui meu sa stea calm si sa nu plece gung ho, multi pleaca asa si apoi raman de caruta. Dupa 1 km de fals plat traversam raul Targului si ne afundam direct in padure, intai pe forestier apoi pe o poteca.
Off, poteca iadului ar trebui sa ii spuna...foarte abrupta, plina de pietre, bolovani, crengi si noroi. In plus, padurea deasa si extrem de tacuta si umeda nu e deloc imbietoare. Este o atmosfera apasatoare si fara multe repere, nici cerul nu se vede. Tragem ca la Rovine, sa iesim mai repede sus, in golul alpin.
Dupa 1ora! si doar 4,5 km izbavire, iesim intr-o larga poiana si apoi tot urcam prin pajisti pana ajungem in creasta, la Saua Gradisteanu, unde gasim primul punct de control. Zarile s-au deschis si in fata vedem bine de tot panorama masivului Leaota, iar in stanga se desfasoara creasta principala cu varfurile Iezer si Rosu.
Nu e insa timp de contemplare. Ii dam bice pe creasta lata si in urcare domoala pana ajungem la o fosta stana, unde, in anii mai ploiosi, am fi gasit un izvor. Atent sa nu calc in "bomboane" de ovine si caprine, nu ridic privirea, dar exclamatia fratelui meu junior ma scoate din transa..."mama, ce urmeaza."
In fapt, creasta continua cu o urcare barbar de pieptisa, asemanatoare cu urcarea de la Buta spre poalele varfului Custura. Imi vin in gand vorbele unui tip care cauta acvamarin pe muntele Antero din Colorado: here comes the pain train! si deja stiu ca vreo 3 zile ma vor durea zdravan picioarele.
Dar nu am venit sa ne vaitam...am venit sa urcam...si da-i bice la deal. Si urcam si urcam spre poale de Papusa - 2391 m altitudine - pana cand orizontul se schimba in dreapta si ne apare un alt peisaj...Craiasa, adica masivul Piatra Craiului, fata vestica, cu Marele Grohotis, Bucegii, Magura Codlei, culmi din muntii Persani si Taga, Tara Barsei si, hat departe, culmi si masive de neidentificat din Orientali; in vale se vede un lac de acumulare pe raul Dambovita si mirificul sat de munte Satic.
Ne smulgem de la poze si urcam iar...apoi urcusul se domoleste si putem in sfarsit alerga, ajungand din urma un grup de excursionisti ce isi trag sufletul la inceputul urcarii pe poteca ce duce direct pe Papusa. Noi insa azi nu mergem acolo ci continuam in stanga, spre Spintecatura Papusii...peisajul s-a schimbat si pare desprins din Retezat si adus aici pe sus...o mare de lespezi pline de licheni si abrupturi cat cuprinde ne bareaza calea, dar, printre ele, si-a facut loc timid o potecuta pe care o urmama grabiti...dar totusi nu putem sa nu ne oprim si sa dam binete culmii Fagarasului si mai ales "acoperisului" Romaniei, trapezul Vistea-Moldoveanu, care domina semet celalalte varfuri din jur.
Am coborat apoi iar am urcat si tot am urcat si in sfarsit, la km 10,5, ajungem in creasta principala...este ca o autostrada, lata si inierbata! sa tot fugi pe ea...si asta si facem, pe cat putem, pana sub varful Batrana, la km 18, unde gasim un izvor cu apa rece si cel de-al doilea punct de control.
Ne hidratam, mancam si glumim cu salvamontistii, uimiti ca doi slatineni au curajul de a alerga pe muntele lor. Le multumim si apoi tragem aer in piept...incepe coborarea!
6 km. Cam 1600 m diferenta de nivel negativa. Doar Iadul Verde de pe Custura e mai brutal. Si a fost brutal...cvadricepsii au urlat pe pantele si cu 30% declivitate, dar nu e loc de targuiala...ai prins loc in trenul cu durere si nu te poti fofila.
Si coboram si coboram...si, in fine, apare izbavitoarea vale, de unde ajungem repejor la finish...inca unul pentru mine, primul semimaraton pentru fratele meu, pentru care m-am bucurat sincer si enorm! Bravo!
La anul ne vom intoarce la Iezer Papusa si iar vom lua trenul cu durere...incepe sa ne placa!!
PS a fost o cursa dura, mai intai pentru ca am alergat accidentat...am "reusit" sa ma ranesc serios la coapsa piciorului stang cu doar 3 zile inainte de start si am purtat un bandaj zdravan, care m-a jenat vizibil - multumesc celor de la Decathlon pentru panatalonii jenanti de ciclism, mi-au cauzat o rana de neuitat - , iar mai apoi pentru lipsa de pregatire la parametrii optimi, fapt resimtit din plin acum, respectiv febra musculara.
In fine, NU UITATI CREMA DE SOARE ACASA! Da? Pentru ca altfel faceti insolatie ca mine si zaceti pe acasa cu 40 febra.
Pana la urmatoarea aventura, va doresc picioare usoare...auu!
Echipament:
pantofi alergare montana Hoka One One Mafate Speed 2
panatalon Nike
bluza ciclism
sapca Kalenji
betze Arpenaz
centura Kalenji
Buff Cluj Maraton
ceas gps Garmin Forerunner 25
bidoane Isostar
