Aici s-a organizat pe 15 iunie, pe langa mai multe probe de MTB, Lykaios Trail Race, un concurs de alergare montana, 22 km cu 900+ diferenta de nivel la tura lunga.
Plecat-am 5 din Slatina, eu, Cristi si Cristina la categoria alergaciosi, iar Iulian la MTB, cu dna Monica la sustinere.
Dupa o mica rataceala iata-ne ajunsi in Poiana Stog situata la poalele muntelui Arnota. Ne echipam in graba si ne prezentam la start.
Dupa plecare ciclistilor o "masa" uriasa de vreo 30 de alergatori se prezinta la start. 3,2,1...GO!
Prima parte a traseului e floricica la ureche: fals plat. Dupa 2 km incepe prima urcare printre case, fanate si livezi, pe poteci si drumuri de caruta si pe o coama de deal, unde tot urcam si coboram. Soarele bate cu putere si noroiul e cat casa, deci iarasi umezeala. Transpiram toti ca niste porcusori...
La km 7 in sfarsit gasim un punct de alimentare. Da cu apa, da cu banane, mere, da cu fructe uscate. Bag si un plic cu mere si beau izotonic. Bidonul sta foarte bine in tricoul de ciclism, care imi vine ca turnat...mersi Cristi!
Suntem orientati la dreapta si incepe urcarea principala...mai mult de 5km, din care primii 2 km in serpentine stranse, cu soarele batand cu incredere direct in cap.
In fata avem acum muntele Arnota si taietura groaznica a carierei de piatra...in dreapta e munte in stanga un hau imens, iar drumul e numai pietre, roci, pietricele...
Dau zdravan din bete si la km 9 izbavire...intram in padure.
Drumul forestier e larg si urcarea se domoleste...iar aerul e acum respirabil. Sunt singur de ceva timp si sunt ajuns mereu de mtb-isti, din care unul striga tare..."Nu am franeeee"..." Bine, zic, inseamna ca la vale ii bati pe toti...".
Chiar cand dau gata izotonicul ajung la un izvor puternic...pare mai degraba un izbuc carstic. Ma spal de transpiratie, bag sapca in el si o pun pe cap, apoi umplu bidonul. In spatele meu se vad doua alergatoare si un alergator...suntem doar 14 la cursa lunga.
Dupa ce trec un pod hop si punct de alimentare la km 12,5...ma opresc si bag o banana in fizic, plus un magneziu...apoi ii dau la deal prin padure...dar urcarea abrupta e scurtissimo, pentru ca acum incepem sa descataram si inca foarte dur, foarte alunecos si plin de pietre, depasiti tot de mtb-isti care coboara in stil kamikaze. Sincer, nu stiu cum reusesc sa controleze asa viteze...literalmente zici ca zboara la vale...
Marcajul indica dreapta si iesim intr-un drum pietruit...asa da...da-i drumul, Radule, ca mai ai vreo 8-9 km! Bag un gel si spal cu cateva guri zdravene de apa rece...ah, ce buna a fost!!
Accelerez, chit ca e cald, si ajung in curand in cheile Bistritei Oltene...foarte spectaculoase si racoroase!!, apoi ies langa manastirea Bistrita si trec un pod la stanga...traseul continua direct cu urcare zdravana pe un drum facut parca pentru ocnasi ce cara piatra...
Suntem la km 17,5 si incepe sa se innoureze vadit. Tunete se rostogolesc din inalt...asta nu e de-a buna...sunt dirijat la dreapta si reintru in culmea de deal strabututa dis de dimineata, numai ca acum incepe sa ploua.
Ce a urmat..cuvintele nu ajung pentru a descrie o experienta de "sunt pe muchie de cutit"...doar ce alerg vreo 200 metri si incepe sa toarne cu galeata si sa ii dea cu grindina camca boabele de mazare...apoi ca oul de prepelita.
Ne adunam 4 alergatori si 2 mtb-sti sub niste copaci. Suntem literalmente bombardati de grindina, acum aproape cat oul de gaina, batuti zdravan de vant si biciuti de rafale de ploaie. In plus, fulgera si trazneste cat cuprinde, iar noi suntem taman pe o coama de deal foarte expusa.
Efectiv tremuram...si cred ca nu doar de frig...
La un moment dat ne hotaram sa riscam...altfel hipotermia nu ne va ierta...ce urmeaza este efectiv horror...fugim incovoiati si in sir indian de la un palc de copaci la altul, batuti de grindina si ploaie si rugandu-ne la toti sfintii, doar sa scapam vii...in timp ce cad fulgere si traznete din ceruri fara incetare, intr-o cacofonie ce mie imi pare muzica din filme de groaza...
La un moment dat depasim o caruta abandonata...in care tacticos sta o domnisoara ciclista care ne explica ca este adapostul perfect...radem isteric...caruta, situata fix pe un gol de pe dealul prelung, este tinta perfecta pentru fulgere...fugim si iar fugim...nici nu mai conteaza ca inotam pana la genunchi in suvoaie de apa si noroi...
Dupa 35 de minute de soc si groaza vedem in sfarsit coborarea spre start/sosire. Bag viteza, fara a mai tine cont de nimic, si poiana Stog apara in toata splendoarea...dezastrului - pozele sunt graitoare, cred -...trec "apoteotic" o aproximativa linie de sosire in 3h13 minute!!
Doua ore mai tarziu nici nu zici ca a plouat...asa e la munte, vreme schimbatoare...din nou mersi Cristi pentru poze!
A fost o cursa foarte interesanta, plina cu de toate, intr-un peisaj mirific si cu taxa megaieftina:30 lei!
PS la final , dupa ce a iesit soarele, am servit o portie de tochitura si carnati cu mamaliguta si castraveti murati...o incantare gastronomica!
Lykaios, daca la anul sunt ok, mai vin o data, sa te dau gata in 2h 40!
PPS Imi faceam maxim griji pe traseu unde ma urc eu in masina lui Iulian asa transpirat...M-a auzit Domnul, am ajuns ca niciodata curat lacrima si cu hainele spalate la finish:)
Echipamente folosite:
- sapca Salomon
- tricou ciclism
- bidon Isostar
- pantaloni scurti alergare Kalenji
- bete trekking Kalenji- sosete trail
- pantofi trail SKARP Feline Plus
- ceas gps si centura puls Garmin Forerunner 25
Plus unul de la Slatina
RăspundețiȘtergereNumarul 35 la MTB.
Am prins și eu ultimii 2 km de ploaie cu grindină.
Deci am fost 7 batuti zdravan de grindina...
Ștergere